Tratamentul stenozei spinale

Îngustarea canalului spinal poate exercita presiune asupra nervilor și a măduvei spinării. Procesul se dezvoltă lent, iar tratamentul este de asemenea progresiv: în cazurile ușoare până la moderate, terapia non-chirurgicală poate obține o ameliorare durabilă; în cazurile mai severe sau persistente, răspunsul este chirurgia de decompresie.

Context anatomic

Ce este stenoza spinală?

Canalul spinal este conductul osos-ligamentar prin care trec măduva spinării și rădăcinile nervoase. Uzura discurilor și hipermobilitatea anormală rezultată (instabilitatea) pot duce la îngroșarea și hipertrofia țesuturilor de legătură — disc, ligamente, os — îngustând canalul spinal sau orificiile de ieșire a rădăcinilor nervoase.

Stenoza se dezvoltă lent, tipic pe parcursul a ani sau decenii, și poate apărea atât la nivel cervical cât și lombar — cu simptome diferite și o logică terapeutică diferită.

Primul pas

Tratament non-chirurgical — pentru cazurile ușoare până la moderate

În stenoza spinală ușoară și moderată, tratamentul începe aproape întotdeauna non-chirurgical. Terapia țintită prin infiltrații ghidate CT, kinetoterapia și modularea conștientă a încărcării fizice produc adesea o ameliorare durabilă — în special atunci când orificiile foraminale sunt îngustate, mai degrabă decât canalul central.

Tratamentul non-chirurgical este adesea suficient

În stenoza ușoară și moderată, terapia țintită prin infiltrații și un program de kinetoterapie corect conceput sunt adesea suficiente. Detalii despre tratamentul non-chirurgical sunt disponibile pe pagina dedicată.

Mai multe despre tratamentul non-chirurgical

Coloana lombară

Stenoza spinală lombară

Stenoza lombară are o prezentare clinică caracteristică: durerea iradiantă în picior, amorțeala și slăbiciunea se dezvoltă în timpul mersului, după o distanță mai scurtă sau mai lungă. Aceasta este claudicația neurogenă — un complex de simptome recunoscut și bine tratabil.

Simptom caracteristic: claudicația neurogenă

Durerea în picior se agravează cu efortul — tipic în timpul mersului — și se ameliorează în scurt timp prin oprire sau aplecare ușoară în față (de exemplu, sprijinindu-se pe un cărucior de cumpărături). Acest simptom este adesea cel mai relevant semn al unei stenoze netratate.

Deoarece procesul se dezvoltă lent, indicația chirurgicală urgentă apare rar — există timp pentru un tratament gradual și țintit.

Indicație pentru operație

Semne clinice de compresie nervoasă cronică (radiculopatie, slăbiciune, tulburări senzoriale)
Tratamentul non-chirurgical (infiltrație țintită, kinetoterapie) nu produce ameliorare durabilă
Deteriorare graduală — reducere semnificativă a distanței de mers
Claudicație neurogenă severă care afectează calitatea vieții
Morfologia RMN arată o stenoză semnificativă

Tehnică chirurgicală: decompresie posterioară și recalibrare

Se efectuează o incizie cutanată mediană de 3–4 cm pe partea posterioară a coloanei lombare; mușchii sunt retractați și coloana este expusă. Pe partea posterioară a coloanei se deschide o fereastră osoasă (laminotomie), prin care rădăcinile nervoase și sacul dural sunt decomprimate — „recalibrând" canalul pentru nervi.

Dacă stenoza este însoțită de instabilitate, poate fi necesară și o stabilizare segmentară (chirurgie de fuziune). Decizia se ia întotdeauna individual, pe baza RMN și a radiografiei dinamice.

Coloana cervicală

Stenoza spinală cervicală

Stenoza cervicală poate avea consecințe mai grave decât forma lombară, deoarece aici poate apărea compresia directă a măduvei spinării. Spectrul simptomelor este mai larg: tulburări de mers, pierderea dexterității mâinii, probleme de echilibru și, în cazurile mai severe, slăbiciune a membrelor — cunoscute colectiv sub numele de mielopatie.

Indicație pentru operație de urgență

Durere care nu răspunde la medicație
Slăbiciune a membrelor superioare și/sau inferioare cu dezvoltare sau agravare rapidă
Semne clinice de compresie acută a măduvei spinării

Indicație pentru operație planificată

Semne clinice de compresie cronică a măduvei spinării (mielopatie)
Simptome persistente care nu răspund la tratamentul non-chirurgical
Deteriorare graduală, dar clară
RMN-ul arată o stenoză semnificativă în concordanță cu simptomele

Abordare anterioară: discectomie și fuziune

Printr-o incizie cutanată de 3–4 cm în partea anterioară a gâtului, coloana este expusă, discul este îndepărtat și elementele nervoase sunt decomprimate. O cușcă cu substituent de grefă osoasă este plasată în poziția discului, asigurând stabilitatea și permițând vertebrelor să fuzioneze. Procedura poate fi efectuată pe până la patru segmente adiacente.

Abordare posterioară: decompresie și stabilizare

Pentru stenoze pe mai multe niveluri sau caracteristici morfologice particulare, procedura este efectuată prin abordare posterioară. Printr-o incizie mediană pe partea posterioară a gâtului, coloana este expusă, iar o laminectomie centrală decomprimă măduva spinării și rădăcinile nervoase. Dacă este necesar, segmentele sunt stabilizate cu șuruburi din titan și tije, fixate cu substituent de grefă osoasă pentru a asigura fuziunea durabilă.

Cazuri pacienți

Două parcursuri tipice ale pacienților

Tratamentul stenozei spinale depinde de severitatea afecțiunii. Cazurile compozite de mai jos ilustrează ambele abordări: calea non-chirurgicală, în care infiltrația țintită și kinetoterapia sunt suficiente, și soluția chirurgicală, în care acestea nu aduc ameliorare.

Succes non-chirurgical

„Mă durea piciorul tot mai tare când mergeam"

O femeie în vârstă de 70 de ani, cu scolioză a adultului și stenoză foraminală. După o serie de infiltrații ghidate CT și kinetoterapie țintită, a devenit durabil asimptomatică — fără operație.

Citiți cazul complet

Soluție chirurgicală

„Puteam să merg din ce în ce mai puțin"

Un bărbat de 68 de ani, anterior activ, cu claudicație neurogenă semnificativă. Tratamentul non-chirurgical nu a adus ameliorare — după operația de decompresie, capacitatea sa de mers a fost recăpătată.